M-am descoperit pe mine, increderea in mine,inima, copilul din mine, emotia si sentimentul de bucurie si zambet sincer. Mi-am luat timp sa ma opresc si sa ma gandesc la ceea ce sunt, ceea ce fac, unde ma indrept, ce imi doresc, cum vreau sa fiu, ce ma bucura, ce nu. Nu am mai alergat si am inceput sa merg. Si merg mai departe. Vreau sa descoper viata cu tot ceea ce poate sa imi ofere, vreau sa cunosc oameni si sa ma cunosc pe mine prin ei, vreau sa pastrez frumusetea lucrurilor si oamenilor din jurul meu.
Te-am descoperit pe tine si pe voi. Si vreau sa pastrez lucrurile asa frumoase cum sunt acum. Inocente ca un copil, proaspete ca frunzele de primavara, albe ca primii fulgi de nea, stralucitoare ca soarele de dimineata si pline de emotie exact ca atunci cand vezi persoana care te face fericita.
Uneori ma gandesc ca daca lucrurile merg bine, undeva trebuie sa mearga prost. Si cine stie unde merge prost de fapt. Mama si prietenii sunt cei pe care i-am lasat in urma...de la ceea ce am plecat ca sa descoper noi orizonturi s-ar putea sa aiba nevoie de mine...
zi cu soare si sperante..
No comments:
Post a Comment