8 zile pentru 365

Jur ca ma simt atat de ciudat zilele astea...le numar in fiecare zi. Si ma gandesc daca am luat cea mai buna decizie. Desi in adancul sufletului eu stiu ca e cea mai buna, desi doare atat de tare.

Si de cateva zile dorm atat de greu, si ma gandesc la atatea lucruri si incerc sa cuprind totul din jurul meu. Si ma gandesc ce ar fi daca. Stiu ca nu e bine. Dar asta simt. Si simt ca las atat de multe lucruri aici, si ca plec atat de departe. Intr-un loc complet necunoscut, in fata mea cu cele mai necunoscute lucruri dar cu acele certitudini pe care acum le am, care, s-ar putea, peste un an sa nu mai fie aici.

Deja imi e dor. Si vreau sa opresc timpul in loc. Sa pastrez lucrurile alea frumoase, sa imi simt prietenii aproape. Sa fiu cu sufletul si cu inima aici.

Imi e asa de frica. Imi e frica sa uit de cele doua lucruri pe care mi le doream din suflet sa nu le pierd: prietenii mei( pe care i-am tot neglijat in ultimii ani, si in ultimele luni am incercat sa recuperez) si faptul ca vreau sa ma indragostesc. De ce as vrea asta? Dar este unul din lucrurile pe care le-am pierdut din vedere de-a lungul anilor care au trecut si nu as vrea sa fac asta si anul urmator. Desi ma las dusa de val, sa vad ce se poate intampla.

Dar astea sunt doua lucruri pe care mi le doream sa nu le pierd in anul urmator. Si atunci, de ce simt ca le pierd?

E asa de greu de crezut ca plec pentru un an de aici.

Este destul de multa ceata in fata, si nu stiu exact unde ma indrept. Ma pierd si simt ca ceva se pierde din mine. Si totusi neg realitatea. Si ma tin strans de radacini, nu vreau sa le dau drumul. Si ma caut. Sa ma regasesc pe mine. Sunt intr-o zona de insecuritate acum. O simt de cateva zile. pana acum o saptamana nu era asa.

Oare ce va fi? Uneori imi doresc sa vad asta macar pentru o secunda...

Dar orice ar fi, eu stiu ca asa e cel mai bine. Simt ca e cea mai buna decizie. Oare?