Noi sentimente

Acasa...

Ce saptamani in care am fost prinsa intre 2 realitati, intre viitor si prezent, intre oameni pe care ii ador si oameni pe care invat sa ii ador, pe care ii descopar.

As vrea sa pastrez cu mine sentimentele pe care le simt, sa am in inima toate lucrurile frumoase si sa citesc fericirea pe fetele celorlalti oricand ma uit la ei.

Am fost in Norvegia. A fost diferit, altfel dar sincer am avut un sentiment ca va fi un an frumos si am avut sentimentul ca e locul potrivit sa fiu anul urmator acolo. Si de abia astept sa vad cum o sa fie.

M-am intors innebunita cu bagaje de la aeroport, am fugit sa ii iau cadou lui Mada si apoi am fugit spre takeover multumita unei persoane dragi mie, careia ii multumesc ca a stiut sa fie langa mine cand eu nu stiam ca am nevoie de cineva langa mine.

Takeoverul, care de fapt nu il vad ca o predare de mandat de la EB la EB ci ca un ramas bun catre AIESEC Bucuresti, locul care efectiv m-a crescut si din nimic m-a facut ce sunt acum.

E greu, e mai greu sa lasi un lucru care inseamna incredibil de mult pentru tine, decat orice alt lucru care crezi tu ca dificil.

Sentimentul ala cand stai in sala, te uiti la oameni si iti trec prin minte ultimii 3 ani si jumtate petrecuti in AIESEC, iti trec prin minte oamenii care te-au schimbat, oamenii care au fost alaturi, iti trec prin minte momentele grele in care simteai ca nu mai poti, momentele fericite in care zambeai si stiai ca orice ar fi, lucrurile au un drum al lor. Iti trec prin minte cei mai frumosi ani din viata ta de pana acum. Evit sa zic, "din toata viata mea" pentru ca stiu ca voi avea ani incredibili iar daca nu, ii voi face eu. Ca lumea va fi un loc incredibil si provocator si voi fi fericita.

Tot timpul simt nevoia sa multumesc oamenilor pentru ca stiu ca nimic nu pot face singura si atat de recunoscatoare sunt celor care m-au ajutat sa devin ceea ce sunt, sa fie alaturi de mine in momentele in care nici eu nu stiam ca am nevoie de ei.

Si sunt linistita. Pentru ca sunt mandra de echipa mea, de ceea ce ei au devenit, sunt mandra de ceea ce lasam in urma si mandra ca stim sa muncim in fiecare zi pentru ceea ce ne dorim.

Si sentimentul ala pe care il ai cand te uiti la o sala incredibil de mare care cuprinde trecutul si prezentul este unic. Si cum intotdeauna AIESEC te surprinde in sentimente, asa m-a surprins si acum. Cu un sentiment nou pe care il voi pastra cu mine intotdeauna.

Mult succes AIESEC Bucuresti! Ai toata increderea mea!

Intotdeauna a ta,

Raluca

serios or not

a trecut ceva timp de cand nu am mai scris

desi probabil erau multe lucruri de scris dar nu am avut rabdarea de a scrie undeva ceea ce se intampla, mai ales ca blogul asta e de fapt refugiul in momentele in care ceva merge mai prost ca de obicei:)

nu stiu despre ce sa scriu....e foarte tarziu in noapte, mai degraba dimineata chiar

dar am un dor, dor de tine. Da exact tu. Nici eu nu stiu cine esti tu. Doar tu stii cine esti. Si intrebarea este cand ne intalnim? Incertitudine...

Uneori poate mi-as dori atat de mult sa stiu viitorul si sa stiu ce e acolo, ca sa imi dau seama daca sunt pe drumul bun sau nu.

Un lucru este sigur...anul asta este un an singur, pentru ca orice ar fi, nu exista loc de a ma plange, de a fi vulnerabila, de a-mi investi timpul in altceva decat ce am promis, adica @ BU.

Si oricat de ciudat ar fi, este chiar o lectie de invatat. Ca in viata nu intotdeauna ai pe cineva langa tine. Si esti tu singur. Ce faci? Cand totul merge prost? Cand pare sa nu mai speranta? Cand nu ai o solutie? Unde mergi? Spre ce te indrepti? Unde simti ca iti este locul? Cine te intreaba ce faci din inima? Seara cand mergi la somn, la cine te gandesti sau se gandeste cineva la tine?

Si as minti sa spun ca uneori am raspunsul la tot ce e in jurul meu. Pentru ca nu il am nici macar pentru mine. Mai degraba il gasesc pt altii, dar pentru mine mai greu.

Si, dincolo de toate nu conteaza nimic din toate astea. Pentru ca atunci cand nu voi mai fi in AIESEC Bucuresti o sa ma uit inapoi si care o sa fie acele lucruri care sa ma faca mandra? Cu siguranta voi avea raspunsul la asta, si va fi exact pe care mi-l doresc, pentru ca am promis si pentru ca am primit incredere de la ceilalti. Si cu siguranta nu voi arata ca nu am meritat-o, pentru ca eu stiu ca sunt exact unde trebuie in momentul asta.

Si este cea mai buna alegere din viata mea pe care am facut-o si cu siguranta nu regret si nu am regretat nici o secunda ca sunt aici, acum.

raluca

Some people come into our lives and quickly go. Some stay for awhile and leave footprints on our hearts. And we are never, ever the same. Thank you for that.

Multumesc ca ati fost aici, pentru ca datorita voua sunt o altfel de persoana.

Uneori oamenii pleaca, alteori raman, uneori fizic alteori cu sufletul. Si pentru ca in naivitatea mea eu cred ca oamenii raman exact acolo si totul este ca intr-o poza atat de frumoasa, am impresia ca totul va ramane asa. Dar lucrurile in general nu stau asa. Si poza se schimba, si oamenii vin si pleaca. Important este sa ramana acolo legatura pe care ati avut-o. Sa nu se piarda; cel mai frumos dar pe care l-am putut primit de la viata sunt oamenii pe care i-am cunoscut in aproape ultimii 3 ani si alaturi de care inca sunt.

Si uneori cunosti acei oameni alaturi de care intotdeauna stii ca va fi acolo acea legatura. Sau ti se pare. Dar indiferent de asta, totul merge inainte si intotdeauna spre bine.

“A sad thing in life is that sometimes you meet someone who means a lot to you only to find out in the end that it was never bound to be and you just have to let go.”

Cu bine,

Raluca

versuri

Say something funny
Say something sweet
But don't say
That you loved me

I try to say goodbye and I choke
I try to walk away and I stumble
Though I try to hide it it's clear
My world crumbles when you are not near

Pictures of you, pictures of me
Hung upon your wall for the world to see
Pictures of you, pictures of me
Remind us all of what we used to be

tocmai citeam blogurile unor persoane foarte dragi.

unele erau despre ASE, altele despre optimism si lucruri concrete,  altul despre povesti frumoase din Elvetia.

Si ma tot gandeam, ca eu nu am mai scris de ceva timp. Sa scriu despre dragoste, ca asta e partea frumoasa din putinul timp liber, sa scriu despre scoala, pentru ca asta fac cam in fiecare zi, sa scriu despre familie, sa scriu despre prieteni.

Nush exact. Dar cred ca voi scrie despre muzica si flori. Si, uite cum am setat si asteptari celor care citesc:D

Dar de fapt, muzica este ceea ce exprima cel mai bine ce simt tot timpul. Cuvintele sunt cele cu care ma identific si care sunt sigura ca transmit exact ce vroiam eu sa spun si nu puteam.  Faptul ca sunt intr-o cautare continua a ceea ce inseamna echilibru si cand il gasesc nu pot profita de el:) Faptul ca imi place sa merg prin parc, si doar sa ascult ce e in jurul meu si sa ma bucur de compania unei persoane dragi, sa stau pe iarba si nimic sa nu mai conteze.

Faptul ca imi place sa imi petrec timpul cu prieteni dragi si sa invatam ce inseamna a olari, faptul ca imi place sa ma distrez cu niste prieteni dragi care mi-au devenit apropiati pur intamplator, si in care am gasit niste oameni extraordinari.

Florile sunt exact acea parte frumoasa, pe care o simti uneori in viata si mai ales ca exprima pentru mine exact acea parte de fericire pe care o cauti si rareori o gasesti.

Faptul ca vara este un moment in care imi iau timp pentru mine si ma gandesc la mine, si la acele lucruri mici care imi place sa le fac. Sa profit de timpul pe care il am si sa il folosesc la maxim. Sa stiu ca am facut lucrurile pe care mi le-am dorit cel mai mult. Ca apoi urmeaza o perioada foarte aglomerata si nu te mai bucuri de lucrurile mici si frumoase si de o plimbare in parc sau un bal cu colegi de facultate sau o intalnire la motoare cand vezi prieteni atat de dragi sau cand ajungi la aeroport sa faci cu mana unei persoane extraordinare.

Sunt lucruri atat de mici la prima vedere pe care le-am facut in ultima perioada dar sunt recunoscatoare celor care m-au incurajat sa fac asta si celor care au fost alaturi de mine in oricare dintre acele momente.

Si cum un album de pe facebook se numeste great things with simple people, cred ca este mai bine sa fie numit simple things with great people.

Raluca

acasa...

ce faci cand acasa nu mai e acasa?

ce faci cand vezi ca lucrurile din jurul tau nu sunt asa cum ar trebui?

ce faci cand vrei sa schimbi lucrurile si ele sunt in continuare la fel?

Astazi este o zi in care lucrurile nu sunt asa cum ar trebui sa fie.

cum te aduni, cum vii cu picioarele pe pamant si te scuturi de praf si o iei de la inceput? poate ca uneori nu e nevoie sa o iei de la inceput. poate e nevoie sa infrunti tot ce e in jurul tau si sa vezi cum poti sa faci sa fie mai bine.

Sincer acum nu stiu cum pot sa fac sa fie mai bine. Inca nu am o solutie.Cand o gasesc te anunt. Pana atunci inchid ochii si privesc inainte. 

Si pana cand acasa va fi iar acasa...

BUcuresti se trezeste…

Zilele de sarbatoare. Liniste aproape inimaginabila in Bucuresti. Mergeam pe strada si nici nu credeam ca pot fi inca in capitala. Nu am parasit Bucurestiul zilele astea.

Zile insorite care te duc cu gandul la toate intalnirile pe care le poti face in parc si nu mai e nevoie sa mergi la o cafenea in interior, ci sa te bucuri de soarele de afara si de linistea care domneste asupra noastra.

Deja de astazi incep sa simt iar acea agitatie, oamenii care alearga si nu se uita inapoi, care trec unii pe langa ceilalti fara sa vada de fapt ce se intampla in jurul lor.

Care sunt acele lucruri pe care le uitam in fiecare zi? De care uitam sa ne bucuram zilnic?

Pastele a fost un prilej pentru mine sa vad oameni dragi, prieteni si persoane apropiate de sufletul meu. Chiar daca o simpla plimbare sau discutii interminabile despre viata profesionala dar cel mai mult despre viata personala, nu conteaza, sunt momente extraordinare pe care sunt bucuroasa ca le-am petrecut cu persoane dragi mie care sper eu, si dupa multi ani sa pot sa spun acelasi lucru despre noi: ca ne-am intalnit si am pierdut timpul impreuna.

Pastele e un prilej sa mergi in parc, sa te gandesti la orice, la absolut orice nu te-ai mai gandit pana acum, lucruri de care uitat ca si exista. Si cred ca asta e momentul in care iti ei energie. In care vezi si altceva care este jurul tau si de care ar trebui sa te bucuri dar nu o faci cum trebuie in fiecare zi.

Si ma hotarasem sa ma bucur de aceste micute momente carora le simt lipsa atunci cand sunt mai putin ocupata sau si atunci cand ma adancesc in tot ceea ce am de facut si uit de ele. Si m-am bucurat de ele zilele astea. Dar mi-am dat seama ca sunt poate doar pentru perioada asta, in care melancolia te cuprinde poate putin mai mult ca in general si in care este sentimentul ala de sarbatoare si care te indeamna neconditionat sa fii foarte sincer cu tine si cu ceilalti din jur orice ar fi. Si sunt sincera cu mine si cu toata lumea din jurul meu. Si sunt sincera si atunci cand stiu ca de fapt uneori unele lucruri trebuie sa le pastrez pentru mine iar altele trebuie impartasite. Si acum voi pastra cateva lucruri pentru mine.

Doar pentru mine.

Raluca