Ce saptamani in care am fost prinsa intre 2 realitati, intre viitor si prezent, intre oameni pe care ii ador si oameni pe care invat sa ii ador, pe care ii descopar.
As vrea sa pastrez cu mine sentimentele pe care le simt, sa am in inima toate lucrurile frumoase si sa citesc fericirea pe fetele celorlalti oricand ma uit la ei.
Am fost in Norvegia. A fost diferit, altfel dar sincer am avut un sentiment ca va fi un an frumos si am avut sentimentul ca e locul potrivit sa fiu anul urmator acolo. Si de abia astept sa vad cum o sa fie.
M-am intors innebunita cu bagaje de la aeroport, am fugit sa ii iau cadou lui Mada si apoi am fugit spre takeover multumita unei persoane dragi mie, careia ii multumesc ca a stiut sa fie langa mine cand eu nu stiam ca am nevoie de cineva langa mine.
Takeoverul, care de fapt nu il vad ca o predare de mandat de la EB la EB ci ca un ramas bun catre AIESEC Bucuresti, locul care efectiv m-a crescut si din nimic m-a facut ce sunt acum.
E greu, e mai greu sa lasi un lucru care inseamna incredibil de mult pentru tine, decat orice alt lucru care crezi tu ca dificil.
Sentimentul ala cand stai in sala, te uiti la oameni si iti trec prin minte ultimii 3 ani si jumtate petrecuti in AIESEC, iti trec prin minte oamenii care te-au schimbat, oamenii care au fost alaturi, iti trec prin minte momentele grele in care simteai ca nu mai poti, momentele fericite in care zambeai si stiai ca orice ar fi, lucrurile au un drum al lor. Iti trec prin minte cei mai frumosi ani din viata ta de pana acum. Evit sa zic, "din toata viata mea" pentru ca stiu ca voi avea ani incredibili iar daca nu, ii voi face eu. Ca lumea va fi un loc incredibil si provocator si voi fi fericita.
Tot timpul simt nevoia sa multumesc oamenilor pentru ca stiu ca nimic nu pot face singura si atat de recunoscatoare sunt celor care m-au ajutat sa devin ceea ce sunt, sa fie alaturi de mine in momentele in care nici eu nu stiam ca am nevoie de ei.
Si sunt linistita. Pentru ca sunt mandra de echipa mea, de ceea ce ei au devenit, sunt mandra de ceea ce lasam in urma si mandra ca stim sa muncim in fiecare zi pentru ceea ce ne dorim.
Si sentimentul ala pe care il ai cand te uiti la o sala incredibil de mare care cuprinde trecutul si prezentul este unic. Si cum intotdeauna AIESEC te surprinde in sentimente, asa m-a surprins si acum. Cu un sentiment nou pe care il voi pastra cu mine intotdeauna.
Mult succes AIESEC Bucuresti! Ai toata increderea mea!
Intotdeauna a ta,
Raluca
1 comment:
pentru ca mereu suntem in cautarea fericirii...
Post a Comment