Wednesday, May 26, 2010

"I don't believe in love but I want to be there when it happens." Written on Motoare somewhere lost on a wall. If you see it let me know:)

That's it. Simple and concrete.

Raluca

Tuesday, May 18, 2010

Un nou inceput...curand

Desi am promis ca anul asta o sa scriu mai mult, nu am facut-o. Am promis ca acest blog o sa il pastrez doar pentru sentimentele pe care le am, pentru experientele faine pe care le traiesc si pentru a asterne intr-un loc anii astia frumosi pe care ii traiesc. Cred ca anul care a trecut a fost atat de bogat in sentimente si experiente ca mi-a fost frica sa le scriu intr-un loc si nu mi-am facut nici timp pentru asta.

Ieri am avut o zi extraordinara - am primit o invitatie de chair la o conferinta in Germania. Mi s-a parut atat de tare si asa m-am bucurat de oportunitatea asta. Desi nu cred ca o pot onora pentru ca o sa am examene in perioada aceea dar mai am o zi in care o sa ma gandesc ce fac. AIESEC intotdeauna ma surprinde:)

Zilele trec atat de repede si incep sa ma tem. Pentru ca mi-am promis la un moment dat ca orice as face in anul urmator, nu o sa imi las oamenii dragi, departe de mine. Si decizia de a veni acasa doar o singura data in anul urmator cu siguranta va face ca distanta sa fie si mai mare.

Si simt ca o sa fiu departe. Nu este acelasi lucru sa vorbesti pe mess, sau pe gtalk decat atunci cand iesi in oras cu prieteni dragi, razi si discuti despre toate prostiile din lume.

Si ma simt ciudat. Cu toate problemele de la scoala pe care le am de rezolvat, mai imi iau gandul de la ce ar trebui sa se intample in urmatoarele saptamani. Dar incepe sa imi fie frica. Nu stiu ce ma asteapta acolo, nu stiu ce ma asteapta in urmatorii ani. Pentru prima data, simt ca viata mea incepe sa se schimbe, sa mearga intr-o alta directie. Incep sa imi doresc alte lucruri, sa fac altceva si sa descoper necunoscutul.

Imi e frica sa ma rup de realitatea in care traiesc, pentru ca asta este ceea ce ma defineste in momentul asta. Imi e frica sa intru intr-o alta realitate. Sa fiu o straina intr-o lume pe care nu o cunosc si pe care nu o simt aproape. Uneori imi e frica sa risc. Desi, cred ca mai am timp sa ma decid care este momentul in care o sa risc tot si o sa vad unde ma poarta realitatea.

...

Tuesday, May 4, 2010

Thursday, April 15, 2010

Noi sentimente

Acasa...

Ce saptamani in care am fost prinsa intre 2 realitati, intre viitor si prezent, intre oameni pe care ii ador si oameni pe care invat sa ii ador, pe care ii descopar.

As vrea sa pastrez cu mine sentimentele pe care le simt, sa am in inima toate lucrurile frumoase si sa citesc fericirea pe fetele celorlalti oricand ma uit la ei.

Am fost in Norvegia. A fost diferit, altfel dar sincer am avut un sentiment ca va fi un an frumos si am avut sentimentul ca e locul potrivit sa fiu anul urmator acolo. Si de abia astept sa vad cum o sa fie.

M-am intors innebunita cu bagaje de la aeroport, am fugit sa ii iau cadou lui Mada si apoi am fugit spre takeover multumita unei persoane dragi mie, careia ii multumesc ca a stiut sa fie langa mine cand eu nu stiam ca am nevoie de cineva langa mine.
Takeoverul, care de fapt nu il vad ca o predare de mandat de la EB la EB ci ca un ramas bun catre AIESEC Bucuresti, locul care efectiv m-a crescut si din nimic m-a facut ce sunt acum.

E greu, e mai greu sa lasi un lucru care inseamna incredibil de mult pentru tine, decat orice alt lucru care crezi tu ca dificil.

Sentimentul ala cand stai in sala, te uiti la oameni si iti trec prin minte ultimii 3 ani si jumtate petrecuti in AIESEC, iti trec prin minte oamenii care te-au schimbat, oamenii care au fost alaturi, iti trec prin minte momentele grele in care simteai ca nu mai poti, momentele fericite in care zambeai si stiai ca orice ar fi, lucrurile au un drum al lor. Iti trec prin minte cei mai frumosi ani din viata ta de pana acum. Evit sa zic, "din toata viata mea" pentru ca stiu ca voi avea ani incredibili iar daca nu, ii voi face eu. Ca lumea va fi un loc incredibil si provocator si voi fi fericita.

Tot timpul simt nevoia sa multumesc oamenilor pentru ca stiu ca nimic nu pot face singura si atat de recunoscatoare sunt celor care m-au ajutat sa devin ceea ce sunt, sa fie alaturi de mine in momentele in care nici eu nu stiam ca am nevoie de ei.

Si sunt linistita. Pentru ca sunt mandra de echipa mea, de ceea ce ei au devenit, sunt mandra de ceea ce lasam in urma si mandra ca stim sa muncim in fiecare zi pentru ceea ce ne dorim.

Si sentimentul ala pe care il ai cand te uiti la o sala incredibil de mare care cuprinde trecutul si prezentul este unic. Si cum intotdeauna AIESEC te surprinde in sentimente, asa m-a surprins si acum. Cu un sentiment nou pe care il voi pastra cu mine intotdeauna.

Mult succes AIESEC Bucuresti! Ai toata increderea mea!

Intotdeauna a ta,

Raluca

Tuesday, October 6, 2009

serios or not

a trecut ceva timp de cand nu am mai scris

desi probabil erau multe lucruri de scris dar nu am avut rabdarea de a scrie undeva ceea ce se intampla, mai ales ca blogul asta e de fapt refugiul in momentele in care ceva merge mai prost ca de obicei:)

nu stiu despre ce sa scriu....e foarte tarziu in noapte, mai degraba dimineata chiar

dar am un dor, dor de tine. Da exact tu. Nici eu nu stiu cine esti tu. Doar tu stii cine esti. Si intrebarea este cand ne intalnim? Incertitudine...

Uneori poate mi-as dori atat de mult sa stiu viitorul si sa stiu ce e acolo, ca sa imi dau seama daca sunt pe drumul bun sau nu.

Un lucru este sigur...anul asta este un an singur, pentru ca orice ar fi, nu exista loc de a ma plange, de a fi vulnerabila, de a-mi investi timpul in altceva decat ce am promis, adica @ BU.

Si oricat de ciudat ar fi, este chiar o lectie de invatat. Ca in viata nu intotdeauna ai pe cineva langa tine. Si esti tu singur. Ce faci? Cand totul merge prost? Cand pare sa nu mai speranta? Cand nu ai o solutie? Unde mergi? Spre ce te indrepti? Unde simti ca iti este locul? Cine te intreaba ce faci din inima? Seara cand mergi la somn, la cine te gandesti sau se gandeste cineva la tine?

Si as minti sa spun ca uneori am raspunsul la tot ce e in jurul meu. Pentru ca nu il am nici macar pentru mine. Mai degraba il gasesc pt altii, dar pentru mine mai greu.

Si, dincolo de toate nu conteaza nimic din toate astea. Pentru ca atunci cand nu voi mai fi in AIESEC Bucuresti o sa ma uit inapoi si care o sa fie acele lucruri care sa ma faca mandra? Cu siguranta voi avea raspunsul la asta, si va fi exact pe care mi-l doresc, pentru ca am promis si pentru ca am primit incredere de la ceilalti. Si cu siguranta nu voi arata ca nu am meritat-o, pentru ca eu stiu ca sunt exact unde trebuie in momentul asta.

Si este cea mai buna alegere din viata mea pe care am facut-o si cu siguranta nu regret si nu am regretat nici o secunda ca sunt aici, acum.

raluca

Friday, August 14, 2009

Some people come into our lives and quickly go. Some stay for awhile and leave footprints on our hearts. And we are never, ever the same. Thank you for that.


Multumesc ca ati fost aici, pentru ca datorita voua sunt o altfel de persoana.

Uneori oamenii pleaca, alteori raman, uneori fizic alteori cu sufletul. Si pentru ca in naivitatea mea eu cred ca oamenii raman exact acolo si totul este ca intr-o poza atat de frumoasa, am impresia ca totul va ramane asa. Dar lucrurile in general nu stau asa. Si poza se schimba, si oamenii vin si pleaca. Important este sa ramana acolo legatura pe care ati avut-o. Sa nu se piarda; cel mai frumos dar pe care l-am putut primit de la viata sunt oamenii pe care i-am cunoscut in aproape ultimii 3 ani si alaturi de care inca sunt.

Si uneori cunosti acei oameni alaturi de care intotdeauna stii ca va fi acolo acea legatura. Sau ti se pare. Dar indiferent de asta, totul merge inainte si intotdeauna spre bine.


Cu bine,
Raluca


Sunday, June 21, 2009

versuri

Say something funny
Say something sweet
But don't say
That you loved me

I try to say goodbye and I choke
I try to walk away and I stumble
Though I try to hide it it's clear
My world crumbles when you are not near


Pictures of you, pictures of me
Hung upon your wall for the world to see
Pictures of you, pictures of me
Remind us all of what we used to be